Hmm... ce bine era la mama acasa.... adevaru-i ca n-o sa-mi iasa niciodata asa cum o face mama...dar garantat e foarte buna.
Noi acasa ii spunem "tocana rosie" ...:) Azi am pus si carnati de casa dar, ea se face fara.
Sa vedem....
Am pus costitele, obligatoriu afumate, intr-o cratita.
Am pus o juma' de cana de apa si le-am acoperit cu un capac la foc mic. Cand apa s-a evaporat au inceput sa se prajeasca in propria grasime.
Atunci am pus si carnatul si le-am lasat sa mai prinda putina culoare.
Acum intra in scena "accesoriile" :)
Am curatat intre timp cateii de usturoi...mi-am mai exprimat eu dilema cu acesti "catei de usturoi" intr-un post anterior si tot n-am gasit un raspuns...cine stie..!? poate intr-o alta viata :))
Revin... cateii de usturoi curatati, i-am dat prin presa marunta. Am pregatit langa mine 2 linguri de faina, boiaua de ardei dulce, boiaua afumata si un pahar mare cu apa rece.
Operatiunea are urmatoarea ordine:
Faina am pus-o peste costite. Le-am amestecat si am lasat faina sa se pargaleasca in grasimea lasata de costite.
Nu le-am lasat mult si am adaugat boiaua si usturoiul.
Le-am amestecat doar si am "stins" totul cu apa rece. S-a ingrosat cand a inceput sa dea in clocot.
Cam asta e tot....ah! si sa nu uit...o ploaie de patrunjel..:)
Pofta buna !!!